Cand timpul nu alearga
Astăzi în sfârșit am avut timp! Am avut timp să nu fac nimic. Nimic legat de vreun program prestabilit.
Sunt în Graz, undeva într-un colț de lume unde pentru mine astăzi timpul a stat în loc. Și asta pentru că prima dată după mult timp, am avut răbdare…cu mine. Am avut răbdare și m-am lăsat în pace. Nu m-am mai alergat printre to do-uri, mailuri și întâlniri, ci am luat-o langsam (că tot sunt în Austria, am mai învățat un cuvânt nou 
).
Și pentru că am luat-o încetișor, ziua m-a premiat cu o grămadă de arome – de la un ceai verde cu suc de portocala d-e-l-i-c-i-o-s, la niște peisaje de vis, asezonate cu cel mai potrivit soundtrack și încheiate cu niște conversații pe măsură. Poate că nu găsiți nimic excepțional în enumerarea de mai sus. Nici nu este. Excepțională a fost starea pe care mi-a dat-o faptul că m-am lăsat să le observ. Să le observ, să mă bucur de ele, și să fiu recunoscătoare că mi se întâmplă. Atât.