Post scris intr-o scurta pauza
In ultimul timp mi s-au intamplat tot felul de conversatii pe tema consumului de energie – despre cum unele lucruri te scurg de ultima picatura de vlaga in timp ce altele iti dau aripi. Despre care este proportia dintre cele doua in viata noastra. Despre cat de constient facem aceste alegeri.
Daca ar fi sa desenezi acum nivelul tau de energie pe o scala de la 0 la 100, cam pe unde te-ai opri? La mine desenul ar marca undeva in jur de 85. Insa nu din cauza asta m-a apucat acum cheful de scris pe blog. Motivul este altul: daca ar fi sa fac acelasi experiment raportandu-ma la nivelul de oboseala…as ajunge pe la 90. Energie 85 si oboseala 90? Destul de antinomic, wouldn’t u say?
Justificarea pe care mi-o dau porneste de la doua definitii destul de simpliste: energia o vad ca pe o stare a sufletului, iar oboseala ca pe o stare a corpului. De ceva vreme mi se intampla tot felul de lucruri care imi dau tone de energie: proiecte pe care le vanez de o viata, evenimente din cele mai colorate, si mai ales oameni faini! Oameni din aia care te fac sa iti placa de tine cand esti in prezenta lor! Oameni cu care conversatia face clic desi abia ii cunosti. Oameni prin ochii carora te vezi frumos/frumoasa. Oameni care (ca sa preiau comparatia pe care o facea Vlad cu Taz intr-unul din posturile anterioare) dau din coada cand te vad! 
Si nu pot sa-mi controlez fascinatia in situatii de genul asta. Mi se trezeste o pofta de explorare continua care se traduce in intalniri lungi, munca multa si implicare in tot felul de idei, de unde poate si starea de oboseala de care ma bucur acum.
Pe bune ma bucur! Imi da senzatia de sens.
Pentru tine care sunt sursele de energie? Dar vampirii energetici? Si cel mai important – echilibrul dintre cele doua coloane te bucura?
P.S – orice incoerenta in textul de mai sus se datoreaza scorului de 90%…doar ca dat fiind celalalt procent, nici nu ma puteam abtine de la a-l scrie
Nush cum e cu procentele astea – mie imi da cu virgula, la final, cand incerc sa pun cifre peste emotii/senzatii/stari. Dar cu siguranta subscriu la ceea ce ai zis legat de …calitatea oamenilor. E “ceva-ul” ala inexplicabil care te energizeaza instant. Sunt oameni care vin pe aceeasi frecventa cu tine si cu care ajungi sa rezonezi tocmai pt ca tu, la randul tau, ai “sertarasele” cat de cat in ordine (generally speaking), un tonus bun, o minte deschisa bla bla…Apoi te mai gandesti sa-i si pastrezi.
Dar ce te faci cu vampirasii energetici? Pana la urma, sunt si ei oameni (calitatea o judecam mai incolo). Pe ei nu ti-i alegi, de cele mai multe ori te trezesti cu ei pe cap. P-acolo, pe undeva, prin niste carti mari si groase scrie ca tre’ sa fii altruist. Dar pana una alta, energia ta e limitata. Si atunci?!
hmmm… Nu prea ma pricep io la raspunsuri din alea destepte si profunde, asa ca o sa iti spun doar care e strategia mea.
), fie il integrez frumos in decor si bag functia ignore, fie i go full way with my anger (mai rar), fie i go with the flow si atunci gasesc surse alternative de energie ca sa am de unde compensa.
E o vorba care zice “hate something – change something”. Pornind de la ideea asta, m-am hotarat sa nu ma mai enervez pentru lucrurile pe care nu pot sa le schimb. Daca am deci un vampiras din asta de care zici tu (si cred ca stiu si despre cine vorbesti
La mine cel mai bine functioneaza prima varianta…