I just had a paradigm shift…
Si spun asta in engleza pentru ca si cartea care mi-a provocat schimbarea de paradigma este tot in engleza… Cum-necum, am ajuns sa citesc ceva literatura zen, si se pare ca treaba asta face tare bine la minte si la suflet! 
Si pentru ca less is more, o sa incerc sa va explic pe scurt ce s-a intamplat, desi poate ca doar prin cuvinte nu o sa reusesc sa fiu atat de clara…
Eu sunt un om cu pareri! (si cine ma cunoaste poate sa confirme.. :p ) In general…pareri despre orice – cum ar trebui sa fie moda, cum ar trebui sa fie condusa tara, cum ar trebui sa arate o relatie productiva, cum ar trebui sa comunice eficient oamenii (aici mai tin si cursuri in ideea de a transmite intelepciunea mai departe..), cum ar trebui sa fie atitudinea oamenilor.. In fine… probabil ca in afara de un meci de fotbal as putea comenta cam orice (si nici acolo nu garantez ca mi-as tine gura..). Practic, as putea spune ca eram destul de aproape de a detine adevarul suprem, cand am dat peste urmatorul paragraf (il pun in engleza, pentru ca nu vreau sa distorsionez ideile autorului):
“Zen has no absolute truths, as such, to pass on. Zen is not something to believe in – and i’m not very good at believing things anyway. I prefer questions to answers. A question opens my mind in a way that an anwer shuts it down. Realizing this, i’ve tried to live a life of inquiry rather than one of conclusion. Zen itself draws no conclusions and is too alive to be captured in thought. Having staked out no fixed territory to defend, Zen is free to roam at will, encountering, with curiosity and surprise, the world as it actually is.” (Lin Jensen)
Probabil ca de acum multe dintre posturile mele se vor termina cu semnul intrebarii…
Atat.
“Nicio problemă nu are graniţe. Orice răspuns are multe.” – grigore Moisil
“A fost odata ca niciodata un om care statea pe un deal inalt. Trei calatori aflati la distanta l-au observat si au inceput o controversa pe tema lui. Unul dintre ei a spus:
- Probabil si-a pierdut animalul preferat.
Altul a spus:
- Nu, probabil isi cauta prietenul.
Al treilea a spus:
- S-a urcat pe deal doar pentru a se bucura de aerul curat.
Neputandu-se pune de acord, cei trei au continuat sa-si sustina fiecare punctul de vedere pana cand au ajuns in dreptul omului din varful dealului. Unul dintre ei l-a intrebat:
-O, prietene care te-ai urcat pe acest deal inalt, nu-i asa ca ti-ai pierdut animalul preferat?
-Nu, domnule, nu mi-am pierdut niciun animal.
Ce-l de-al doilea l-a intrebat:
-Nu cumva ti-ai pierdut prietenul?
-Nu, domnule, nu mi-am pierdut niciun prieten.
Cel de-al treilea l-a intrebat la randul lui:
-Te-ai urcat cumva pe acest deal pentru a te bucura de aerul curat?
-Nu, domnule.
-Atunci ce faci aici, de vreme ce ai raspuns negativ la toate intrebarile noastre?
Omul i-a raspuns:
-Nimic. Nu fac decat sa stau.”
asta ca veni vorba de zen
Zen este o filosofie f interesanta, dar este o filosofie extrema din pacate. Oamenii au nevoie de raspunsuri, au nevoie de finalizare, si Zen exclude tocmai asta… ironia este ca si-au gasit raspunsul in Zen… problema e ca si mai multi cad in cealalta extrema si nu isi mai pun intrebari deloc (vezi crestinii, musulmanii, etc habotnici). Parerea mea este ca trebuie sa icercam sa ramanem curiosi, sa vrem sa stim de ce si cum (intrebari mult mai importante decat unde, cine si cand) si daca putem, sa obtinem si raspunsurile.
In alta ordine de idei, realizezi ca faptul ca ai o parere legata de orice (si pp ca in cel putin 90% din cazuri e corecta) survine tocmai din multele intrebari pe care ti le pui? Intreb pt ca si eu sunt o astfel de persoana.
“If you meet the Buddha on the road, kill him.”
- Zen koan
@MirceaS – Sunt perfect de acord cu ce ai scris tu (deci tocmai mi-am format o parere!
), si tocmai de aceea imi dau seama ca ce am scris eu are nevoie de o completare – evident ca nu poti sa nu mai ai pareri…pana la urma ele stau la baza deciziilor, iar in viata cu greu poti trece fara sa iei decizii.
La mine schimbarea de paradigma s-a intamplat in felul urmator:
Before – multe intrebari care isi gaseau raspunsuri definitive – foarte greu reuseam sa revin asupra unei intrebari pe care o credeam elucidata, de unde si atitudinea “las’ ca stiu eu mai bine”
After – multe intrebari care (sper ca) isi vor gasi raspunsuri intermediare – cum ai spus-o si tu la un alt post – eu cea de acum 4 ani nu seman prea mult cu cea de azi, prin urmare nici raspunsurile pe care mi le-am dat in contextul unei realitati de acum 4 ani e posibil sa nu mai fie valabile azi.
Si ca sa iti raspund si la intrebare, unul dintre mottourile mele este “Never stop wondering!”.