Conversatii…
Azi am avut parte de o intalnire tare “hranitoare”! Genul acela de conversatie despre lume, viata, relatii, principii si orice altceva ar putea sa mai apara in fata unui pahar de vin. Mi-am adus aminte cat de mult imi place sa fac un pas in spate si sa fac pe comentatorul sportiv la activitatea asta numita viata… 
Evident insa ca, asa cum se intampla la orice meci comentat, au aparut si acele faze pe care nici la reluare nu le-am putut elucida…
Exemplu: conflictul dintre traditional si modern. Principiul traditional spune ca nu intamplator natura a gandit lucrurile intr-un anumit fel – si anume felul in care barbatii vaneaza si femeile au grija de copii. Principiul modern spune insa ca timpurile se schimba si noi trebuie sa ne schimbam cu ele – daca femeile au mai nou acces la aceleasi posibilitati ca barbatii, de ce nu s-ar duce ele la vanatoare (a se citi vanatoare de posturi sus puse in ierarhia corporatista aducatoare de veniturile necesare supravietuirii) si nu ar ramane ei acasa cu matura si puradeii? Aceleasi principii se pot adapta si la respectarea normelor sociale – traditional = eticheta, casatorie, copii, biserica; modern = stil vestimentar funcky, concubinaj, adoptii si religie personalizata.
In ceea ce ma priveste inca nu am reusit sa ma lamuresc asupra caii “corecte”, desi intuitiv de cele mai multe ori aleg sa merg impotriva curentului… Voi ce preferinte aveti?
eu am invatat ca-i mai bine sa ma las in voia curentului chiar daca sunt momente in care curge catre traditional si altele catre modern… ambele sunt cai care te supun unor experiente ce-ti imbogatesc viata; deci nu cred ca exista o cale “corecta”… oricum toate duc in acelasi loc
Intelept grait-ai!
Tind totusi sa cred ca indiferent cat de laissez-faire am fi in privinta curentului vietii, tot avem niste preferinte care implicit duc la niste alegeri si la niste decizii. Spre exemplu, ai putea sa faci copii fara sa fii casatorita? Ai vrea mai degraba sa isi ia el concediu de paternitate decat vice-versa? Esti o persoana religioasa?
He he he… cineva a umblat la borcanul cu filozofie.
Este foarte dragutz modul in care esti pus sa alegi. Indifirent de decizie vei fi intr-o turma.
Traditional sau Modern. Cu ce te ajuta o hartie semnata de un primar sau un popa, predicator sau mai stiu eu ce staroste inregimentat intr-o religie? Sau te simti mai ok daca aderi la o tendintza moderna? Care ar fi diferentele? Mie unul, imi pare aceiasi Marie… doar ambalajul e altul. Simtim nevoia sa aderam, sa apartinem unii altora. Si cand reusim, ne revoltam doar pentru a crea o alta. Ce este azi modern, maine va fi traditie. Si uite asa lasam viata sa treaca pe langa noi.
Copii, casatorie.. care e diferentza daca ai copii cu persoana pe care o iubesti si te iubeste, cu o hartie in sertar sau fara? Ne pierdem vreme in ritualuri, de orice fel si uitam sa traim, uitam sa ne bucuram, uitam sa iubim cu adevarat.
Vorbind despre lucruri de genul asta imi amintesc de replica celebra:
“There is no spoon!”
Q.E.D!
in acest caz, pot doar sa o citez pe “madampanseluta”:)
“Pentru ca m-am saturat de ipocrizia bigota manifestata prin : “Eu? Niciodata”
Pentru ca m-am saturat de morala cu miros de ceapa prajita a “gospodinei model” care, in spatele “fericirii” ascunde frustrarea neimplinirilor personale.
Pentru ca m-am saturat de “virtutea” uratului.
Si pentru ca stiu ca nu toate fanteziile noastre sunt intr-adevar imorale sau ilegale”.
Dincolo de asta, astazi sunt cu adevarat iritata de “traditie” si “conventii sociale”.
Daca tot m-am hotarat sa legalizez, ok, dar nu inteleg de ce TREBUIE sa port o anumita culoare, si de ce TREBUIE sa fac una si alta.
Doar pentru ca undeva, candva, cineva a spus ca asa trebuie?
Mrrrr.
Calea corecta, este cea pe care o alegi tu. No strings attached.
Care va sa zica, Sa fie intr-un ceas bun si casa ecologically friendly (din piatra sau din orice altceva va veti dori!)!
Bine bine, tu alegi o cale – calea ta proprie si personala, fara influente din stanga si din dreapta… Ce te faci insa cu acel TREBUIE de care ziceai si tu? Ca presiunea sociala nu dispare odata cu alegerea ta…
Hai ca apar si eu tardiv asa, cu o impresie…Faza cu intalniri “hranitoare” mi-a trezit interesul, si cand in schema au mai aparut si cuvinte magice precum “casatorie”…Well, treaba asta cu modern si traditional mi se pare destul de complicata…traditionalul vine cu constrangerile, prescrie tipare, modernul vine cu schimbarea. Uneori avem nevoie sa ne oprim din goana asta zilnica si sa ne gasim reperele…si ne intoarcem usor la traditional. Usor, si scurt
. Pentru ca discutiile de genul “tu cand ai de gand sa te mariti? o sa se plictiseasca ala de tine daca mai stati asa”, sau “tre’ sa faci copii acum cat esti tanara”, sau “femeia trebuie sa se supuna barbatului” iti cam dau fiori reci pe sina spinarii. Si atunci da, lupti contra curentului si iti creezi spatiul tau personal in care U rule. Dar presiunea sociala ramane si ajungi sa-ti faci bariere ale naibii de mari, ca sa te protejezi…
@Anca – deci practic intrebarea este cum sa iti gasesti spatiul personal in care sa te exprimi autentic si in care sa ramai flexibil (fara mecanisme de aparare sau bariere)…
Sau mai exact…cum ajungi sa fii TU fara fiori reci pe sira spinarii?
Pai, cred ca pana la urma nimeni nu menajeaza pe nimeni. De fiori nu scapi. E un joc de energie, nush cum sa il numesc…in mod clar sunt lucruri pe care nu le putem schimba indiferent cat de mult am incerca, si atunci te incarci energetic din alta parte. Da, te strecori printre lucrurile care te enerveaza, isi faci culoar prin cele mai “stancoase” locuri, si intr-adevar pretul e cam mare pentru oaza de liniste. Suna plastic asa…stiu, insa in anii astia de …maturizare?! nu m-am pricopsit cu alte idei marete
Elena, traditionalismul este gresit interpretat ca un spatiu al regulilor restrictive si nu ca un cadru al dezvoltarii. Dupa cum si cercetatorul de la sfarsitul documentarului “The Demographic Winter” recunoaste dupa end credits, ceea ce contribuie cel mai mult la dezvoltarea psihica sanatoasa a unui copil este sa creasca intr-o famile cu mama si tata care sunt casatoriti.
Ortodoxia, spre exemplu, este construita pe temelia innoirii omului – crestinul transfigureaza cele 10 porunci (exprimate cu “nu”) in cele 9 fericiri (exprimate pozitiv) si il invata ca cel mai mare dusman al sufletului omului este el insusi, astfel omul este invitat catre o asceza duhovniceasca, catre o infrangere a propriilor slabiciuni. Iar nu toate caile duc “tot acolo”, ci “Strâmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viaţă, şi puţini sunt cei ce o află.”. Trick-ul promovat de multe forme de spiritualitate orientala sunt foarte “ieftine” si confortabile, dar oricine stie despre dezvoltare, stie ca aceasta se produce in afara zonei de confort. Cu alte cuvinte, atunci cand Petru l-a dojenit pe Iisus Hristos, rugandu-l sa indeparteze chinurile care urmau sa vina asupra Lui, Mantuitorul nu i-a spus: “Chill man, think positive!”, ci “Mergi înapoia Mea, satano! ”
Afla mai multe vazand documentarul asta in 5 bucati pe youtube – prima bucata aici
[youtube=http://youtu.be/fSnLUJ32ck4]
Ai folosit prea usor un cuvant – “intelepciune” care are o greutate mai mare decat “zen”. Niciodata nu putem avea PREA mult discernamant…
http://discerne.wordpress.com/2012/01/08/sa-incepem-anul-cu-discernamant/